Minunile savarsite de Sfanta Cuvioasa Parascheva

Minunile Sfintei Parascheva


Minunile savarsite de Sfanta Cuvioasa Parascheva au facut ca, an de an, numarul pelerinilor care strabat drumul spre Iasi sa fie tot mai mare. Astfel, inca din ajun, mii de pelerini, din toate judetele tarii, se indreapta spre Catedrala Mitropolitana din Iasi, unde se afla Moastele Cuvioasei Parascheva.

Mii de pelerini, indeosebi din alte zone ale tarii, care nu au unde dormi in oras, se asaza jos, vorbesc lucruri duhovnicesti si interpreteaza cantari bisericesti. Mame obosite de cale, cu copii langa ele, tineri si batrani, toti atipesc cu fruntile pe desagi si cu gandul la Dumnezeu, asteptand clipa in care vor putea saruta cinstitele Moaste, spre binecuvantare.

Cu evlavie si credinta, pelerinii cauta tamaduire si mangaiere, iar raspunsul Cuvioasei Parascheva nu intarzie sa se faca simtit, prin vindecarea trupurilor si a sufletelor acestora, nenumarate fiind minunile savarsite de Cuvioasa. Astfel, inca si astazi, sfanta vindeca schiopi, surzi, ciungi, ologi si tot felul de boli grele, de cele mai multe ori numai prin atingerea de racla ei.

Minunile savarsite de Cuvioasa sunt nenumarate. Multe sunt cunoscute din povestirile celor ce le-au primit, dar si mai multe au ramas in taina celor care le-au trait. Este suficient sa fii tamaduit sau mangaiat o singura data de Sfanta Parascheva, pentru a merge in fiecare an la Moastele sale, cu multa credinta in suflet. Pentru unii ca acestia, drumul pare scurt, necazurile vietii devin mai usoare, iar intoarcerea acasa se face cu mai multa bucurie si putere.

Focul a topit racla, dar nu si cinstitele Moaste

In ziua de 13 iunie 1641, cinstitele Moaste ale Cuvioasei Parascheva au fost asezate in Biserica Sfintii Trei Ierarhi, din Iasi. In noaptea zilei de 26 decembrie 1888, lumanarea dintr-un sfestnic a aprins intregul paraclis in care se aflau cinstitele Moaste. Focul a topit racla de argint, in care era asezat trupul Cuvioasei, insa de acesta nu s-au atins catusi de putin. In anul 1889, Sfintele Moaste au fost mutate in Catedrala Mitropolitana, unde se afla si astazi.

Cuvioasa Parascheva a vrut sa ramana in tara noastra

Incepand cu anul 1944, ofensiva sovietica prevestea ocuparea unei parti din Moldova. Pentru aceasta, centrele mitropolitane din Cernauti si Iasi au fost evacuate, spre a nu cadea prada celor nelegiuiti. In ziua de 15 martie, cinstitele Moaste au pornit spre Manastirea Turnu, din Valcea. Pe drum, acestea s-au oprit insa la Manastirea Samurcasesti, din Ciorogarla, aproape de Bucuresti. Intre 27 octombrie si 26 noiembrie 1944, acestea au fost asezate in Catedrala din Bucuresti, langa Moastele Sfantului Dimitrie Basarabov. Dupa aceasta data, ele au fost reasezate in Catedrala din Iasi.

Se spune ca, in anul 1945, cativa soldati sovietici ar fi incercat sa ia Moastele Cuvioasei Parascheva si sa le duca in Rusia, insa Cuvioasa nu s-a lasat miscata din orasul ei, tot asa cum Cuviosul Dimitrie nu s-a lasat luat din Bucuresti, in timpul ocupatiei germane.

Sfanta Parascheva alunga seceta si aduce ploaia

In vara anului 1947, cand tara a fost cuprinsa de o mare seceta, oamenii si animalele abia de mai puteau trai. In aceste conditii, Moastele Sfintei Parascheva au fost scoase din catedrala si purtate, in procesiune, prin satele Moldovei. Pe tot parcursul procesiunii, in urma preotilor care insoteau racla, veneau nori mari de ploaie. Drept multumire, credinciosii au inaltat mai multe troite, in cinstea Sfintei Parascheva. Procesiunea cu Sfintele Moaste a continuat vreme de peste doua luni, adunand la un loc preoti, monahi si chiar reprezentanti ai autoritatilor locale, in ciuda prezentei trupelor sovietice.

Tanara vindecata de leucemie

In anul 1950, o tanara studenta din Iasi a fost diagnosticata cu leucemie. Cu multa durere, atat bolnava, cat si familia acesteia, a alergat la Moastele Sfintei Parascheva si, cu multe lacrimi, i-a cerut ajutor de sanatate. Dupa numai doua luni de rugaciuni staruitoare, post si sfinte slujbe, tanara s-a vindecat de aceasta boala incurabila si a putut sa-si continue studiile.

Pamantul nu a vrut sa primeasca trupul Cuvioasei

Prin anii 1950-1954, tot crescand numarul pelerinilor veniti la Moastele Cuvioasei Parascheva, comunistii au hotarat sa ingroape in ascuns trupul acesteia. In dimineata in care cei delegati cu aceasta sarcina au inceput sa sape o groapa, intr-un cimitir din apropiere, cerul s-a intunecat deodata, un vant naprasnic a inceput sa bata, iar o ploaie torentiala cu grindina, tunete si fulgere a cuprins locul. Speriati, oamenii au alergat la Catedrala, spre a cere ajutorul Cuvioasei si mila lui Dumnezeu. Dupa ce au tras clopotele, credinciosii au savarsit Acatistul si Paraclisul sfintei, precum si alte rugaciuni catre Maica Domnului. Imediat dupa aceste rugaciuni, furtuna s-a potolit, iar cerul s-a luminat.

Femeia salvata de la sinucidere

O familie din Iasi avea necazuri. In anul 1955, intr-o seara oarecare, femeia a plecat de acasa, iar sotul si fiica au cautat-o indelung, pana seara, fara sa o poata gasi. Seara, adormind fiica, tatal a mers la Cuvioasa Parascheva si s-a rugat indelung pentru intoarcerea acasa a sotiei disparute fara urma. Intorcandu-se acasa, sotul a continuat sa se roage sfintei. Dupa aproape o ora, in miez de noapte, sotia a batut la usa, speriata de moarte.

Fiind intrebata ce s-a intamplat, aceasta a raspuns: "Diavolul mi-a dat in gand sa ma sinucid. De aceea, m-am asezat pe linia trenului, aproape de gara Nicolina. Dar, la orele opt seara, pe cand venea un tren cu viteza, fiica noastra, imbracata in alb, a venit la mine, m-a apucat repede si m-a aruncat afara de pe linie. Asa am scapat de moarte si de osanda iadului." Atunci, barbatul i-a spus ca la ora aceea fiica lor deja dormea, iar el se ruga langa Moastele Sfintei Parascheva.

Cuvioasa Parascheva tamaduieste un nebun

In primavara anului 1968, la Mitropolie a venit o femeie din Sofia, Bulgaria. Aceasta avea un singur baiat, care, ajungand in anul doi de studentie, a innebunit deodata. Dupa ce s-a constatat ciudata boala, acesta trebuia sa fie tinut in cusca. Desi femeia era credincioasa, barbatul ei il blestema adesea pe copil si il dadea diavolului.

Intr-o noapte, mama credincioasa a visat o femeie imbracata in negru, care i-a spus: "Daca vrei sa fie sanatos copilul tau, sa vii la mine." Nestiind cine i-a spus acest lucru, femeia nu a facut nimic. Peste doua luni, visul s-a repetat, iar femeia a intrebat-o pe cea din vis cine este, astfel afland ca este Sfanta Parascheva din Iasi. Ajungand la Moastele sfintei, femeia s-a rugat cu lacrimi, indelung, si a lasat un pomelnic. Peste un an, femeia s-a aflat iarasi langa Moastele sfintei, multumind pentru insanatosirea deplina a baiatului ei.

Sfanta isi ridica singura capul

Parintele Cleopa Ilie povestea ca, intr-un an, cand i-a venit randul sa stea alaturi de racla Cuvioasei, au venit la el doua femei batrane, care i-au cerut sa le lase sa se inchine la Cuvioasa fara a mai sta la rand, caci sunt neputincioase si vor doar sa-i multumeasca sfintei. Femeile aveau la ele o pernuta lucrata manual pentru Sfanta Parascheva, in semn de multumire, pentru ca le vindecase de boala. Parintele Cleopa spune ca, atunci cand femeile s-au apropiat de racla, a vazut cum sfanta a ridicat singura capul, batranele i-au asezat perna drept capatai, iar apoi ea si-a asezat capul la loc.

Cuvioasa vindeca un bolnav de cancer

Dupa mai multe analize medicale, un iesean in varsta de doar 30 de ani a aflat ca are cancer. Fara a-l anunta pe pacient, doctorul a spus familiei acestuia ca bolnavul mai are de trait cel mult doua luni de zile. Intuind faptul ca are o boala grea, despre care nu i s-a spus direct, dupa iesirea din spital, bolnavul si-a anuntat rudele ca intarzie un ceas si s-a indreptat spre Catedrala.

Cand i-a venit randul sa se inchine Sfintei Parascheva, acesta a cuprins racla in brate si a stat astfel vreme de aproape o jumatate de ora, spre supararea celorlalti, care asteptau la rand. El s-a rugat sfintei sa il tamaduiasca de orice boala ar avea, pana in momentul in care a simtit o adanca pace interioara. Plecand cu inima impacata, cel bolnav a mers la rudele sale.

In vremea de dupa externare, el nu si-a mai luat nici macar medicamentele, fiind convins de ajutorul primit de la sfanta. Dupa doua luni, cand a mers la un nou control medical, medicul a constatat cu uimire ca boala se afla intr-un proces de regres. Dupa alte cateva luni, nici urma de cancer.

Preotul care s-a rugat Cuvioasei prin zidul catedralei

Un preot din Ardeal, fiind bolnav de plamani, a facut atatea injectii cu antibiotice incat a inceput sa orbeasca. In urma unui control oftalmologic, doctorul i-a confirmat acestuia simptomele de orbire. Indata dupa aceasta, preotul s-a urcat in tren si a venit la Catedrala din Iasi. Fiind ora tarzie, biserica era incuiata. Atunci, preotul a mers langa zidul acesteia, in dreptul locului unde se afla Moastele Sfintei Parascheva, si s-a rugat acesteia pana a doua zi. Chiar din acel moment, preotul nu a mai avut probleme cu plamanii, iar ochii si-au recapatat complet vederea.

Batista binecuvantata tamaduieste o boala grea

O femeie oarecare, necajita de faptul ca sotul ei avea chipul plin de niste bube urate si dureroase, a venit sa se roage Cuvioasei Parascheva. Multi doctori incercasera sa-l tamaduiasca, insa diferitele tratamente prescrise au inmultit parca bubele si durerile barbatului. Rugandu-se cu lacrimi Cuvioasei, femeia a lasat preotului un pomelnic si a atins de Moastele sfintei o batista curata, pentru sotul ei. Cand a ajuns acasa, femeia a asezat batista pe chipul cel plin de bube al sotului. Durerile s-au potolit iar, in mai putin de o saptamana, bubele s-au uscat si au disparut.

Cuvioasa Parascheva curata livezile de omizi

Intr-un sat aflat in apropiere au aparut o multime de omizi care distrugeau toti copacii. Atunci, preotul satului si credinciosii au cerut mitropolitului sa le-o dea pe Cuvioasa, spre a o duce prin livezile lor, ca sa-i scape de omizi. Astfel, soborul de preoti si de credinciosi a mers prin livezi si au asezat-o pe Sfanta Parascheva intr-o gradina, sub un copac care nu mai avea frunze, ci doar omizi. De o parte a gradinii curgea un rau, iar de cealalta parte a ei se afla soseaua nationala. Dupa ce au inceput rugaciunile, cei de fata au vazut cum omizile coborau din copaci si se indreptau spre apa sau spre sosea, murind. Cand s-au terminat rugaciunile si Sfantul Maslu, in copaci si in livezi un mai era nici o omida.

"Doamne, Dumnezeul nostru, pentru rugaciunile Cuvioasei Maicii noastre Parascheva, daruieste-ne noua sanatate si viata ferita de toata rautatea si ne intareste cu Duhul Tau cel stapanitor, ca din adancul inimilor, cu bucurie, sa slavim preasfant numele Tau, in veci. Amin."

Acatistul Sfintei Parascheva

Paraclisul Sfintei Parascheva

Acatistul Sfintei Cuvioase Parascheva de la Iași

Slavă Ție, Dumnezeul nostru, slavă Ție.
Împărate ceresc, Mângâieto­rule, Duhul adevărului, Care pretutindenea ești și toate le îm­plinești, Vistierul bunătăților și dătătorule de viață, vino și Te sălășluiește întru noi, și ne curățește pe noi de toată întinăciunea și mântuiește, Bunule, sufletele noastre.
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluiește-ne pe noi (de trei ori).
Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
Preasfântă Treime, miluiește-ne pe noi. Doam­ne, curățește păcatele noastre. Stăpâne, iartă fărădelegile noastre. Sfinte, cercetează și vin­decă neputințele noas­tre, pentru numele Tău.

Doamne miluiește (de trei ori), Slavă..., și acum...

Tatăl nostru, Care ești în ceruri, sfin­țească-Se numele Tău, vie împărăția Ta, fie voia Ta, precum în cer așa și pe pă­mânt. Pâinea noastră cea de toate zilele, dă-ne-o nouă astăzi și ne iartă nouă greșelile noastre, precum și noi iertăm greșiților noș­tri. Și nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbă­vește de cel rău. Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase Fiul lui Dumnezeu miluiește-ne pe noi. Amin

Troparul, glasul al 4-lea

Întru tine, Maică, cu osârdie s-a mântuit cel după chip, că luând Crucea, ai urmat lui Hristos și lucrând ai învățat să nu se uite la trup, căci este trecător, ci să poarte grijă de suflet, de lucrul cel nemuritor. Pentru aceasta și cu îngerii împreună se bucură, Cuvioasă Maică Parascheva, duhul tău.

Condac 1:

Preacuvioasei noastre Maici, mult-milostivei Parascheva, prinos de umilință îi aducem noi nevrednicii păcătoși pentru mijlocirile sale. Că mari daruri ne-am învrednicit a dobândi, de la izvorul cel pururea curgător de bunătăți al Mântuito­rului nostru, și să-i cântăm: Bucură-te, Sfântă Parascheva, mult folositoare!

Icos 1:

Îngerii din cer cu laude primind duhul tău cel fecioresc din pământeștile lăcașuri, de bucurie te-au încununat pentru vredniciile tale; că femeiesc trup purtând și fire slăbănoagă, ai știut a birui toate puterile vrăjmașilor prin buna înțelepciune; pentru aceasta îți cântăm:

Bucură-te, înțeleaptă fecioară;
Bucură-te, porumbiță cuvântătoare;
Bucură-te, suflet îngeresc în trup fecioresc;
Bucură-te, vrednică mijlocitoare către Domnul;
Bucură-te, mângâierea oamenilor;
Bucură-te, alinarea de suferință;
Bucură-te, nădejdea noastră cea tare;
Bucură-te, întărirea credincioșilor;
Bucură-te, liman lin și neînviforat;
Bucură-te, pilda bunei cucernicii;
Bucură-te, luminarea celor nepricepuți;
Bucură-te, Sfântă Parascheva, mult folositoare!

Condac 2:

Așa Împăratul tuturor răsplătește biruințele. Așa mâna proniei cea nevăzută întărește neamul omenesc, îmbrățișând cu credință cele de dânsa rânduite spre mântuire. Pentru aceasta să ne depărtăm de nelegiuiri; până când vom petre­ce în păcate? Doamne, întărește inimile noastre ca să-Ți cântăm în fapte bune cântarea îngerească: Aliluia!

Icos 2:

Preacinstită fecioară, către tine am năzuit, către tine care de multe ori ai luat pe sfinți și pe îngeri în ajutor la pământeștile ispite; fii acum și pentru noi grabnic folositoare, căci te-ai învrednicit a intra înăuntrul casei Mirelui cu candela luminoasă, precum ne-a povățuit Mântuitorul Hristos, și primește cântarea aceasta:

Bucură-te, mărgăritar neprețuit al vistieriei noastre;
Bucură-te, floare nevestejită a Bisericii lui Hristos;
Bucură-te, temelie neclintită a creștinătății;
Bucură-te, a fecioarelor înzestrătoare și rugătoare către Maica lui Dumnezeu;
Bucură-te, ascultătoare a preoților cucernici;
Bucură-te, grabnică ajutătoare a străinilor;
Bucură-te, fierbinte mângâietoare a prigoniților;
Bucură-te, milostivă povățuitoare a văduvelor;
Bucură-te, învingătoarea dușmanilor;
Bucură-te, izbăvirea tuturor celor ce te cheamă spre ajutor;
Bucură-te, mare folositoare a sufletelor;
Bucură-te, vindecătoarea de răni ale trupurilor;
Bucură-te, Sfântă Parascheva, mult folositoare!

Condac 3:

Spre tine pururea nădăjduim; de multe boli și primejdii s-a izbăvit țara aceasta, alinând și prefăcând mânia cea cu dreptate pornită asupra noastră de la Dumnezeu, în bună și milostivă îndurare, prin ale tale rugăciuni; dar și acum, îngrozindu-ne marile nenorociri, la tine năzuim cu lacrimi, să ne ajuți, ca să scăpăm din primejdii și să cântăm lui Dumnezeu: Aliluia!

Icos 3:

Epivata, văzând lauda pământului ei răsărind dintru ale sale, cu bucurie te-a întâmpinat, preacuvioasă, mărturisindu-te cu mare cucernicie; iar noi, care în urmă ne-am învrednicit a dobândi moaștele tale, cum vom putea îndestul a propovădui minunile pe care le-ai făcut, de nu cântăm acestea:

Bucură-te, luminătoarea Moldovei;
Bucură-te, sprijinitoarea Epivatei;
Bucură-te, învățătoarea părinților tăi;
Bucură-te, ceea ce n-ai adunat averi pământești;
Bucură-te, adunătoarea cereștilor daruri;
Bucură-te, ceea ce n-ai primit hainele cele scumpe;
Bucură-te, cinstitoarea hainei smereniei;
Bucură-te, îndreptătoarea mândriei;
Bucură-te, cinstitoarea fecioriei;
Bucură-te, sprijinitoarea bătrânilor;
Bucură-te, osânditoarea dușmanilor;
Bucură-te, miluitoarea săracilor;
Bucură-te, Sfântă Parascheva, mult folositoare!

Condac 4:

Preacurată Fecioară Marie, Maica lui Dumnezeu, primește și ale noastre datornice rugăciuni de la noi nevrednicii, pe care prin mijlocitoarea noastră sfântă ți le aducem spre iertarea păcatelor și ne dă nouă pace și mare milă de la Fiul tău, Căruia Îi cântăm neîncetat: Aliluia!

Icos 4:

Celei după vrednicie și cu credință următoare a cuvântului lui Dumnezeu, care pentru buna cucernicie a primit darul vindecărilor și plată cerească, prin glasul Mântuitorului zicând: slugă bună și credincioasă, intră întru bucuria Domnului tău, îți aducem cântarea aceasta:

Bucură-te, sămânță nerătăcită;
Bucură-te, trup neobosit;
Bucură-te, hrană duhovnicească;
Bucură-te, aur lămurit;
Bucură-te, foc arzător plevilor;
Bucură-te, pământ de îndestulare;
Bucură-te, rodul pocăinței;
Bucură-te, îmblânzirea relelor cugetări;
Bucură-te, aducătoare de mană;
Bucură-te, dătătoare de mângâieri;
Bucură-te, mijlocitoarea tuturor creștinilor către Domnul;
Bucură-te, Sfântă Parascheva, mult folositoare!

Condac 5:

Obosiți de truda gândurilor lumești ne-am deșteptat acum noi, ticăloșii, lăcrimând, că nu avem încotro întinde nădej­dile după faptele noastre spre a ne liniști, nefăcând nici un lucru vrednic de mântuire și temându-ne de tăiere ca smochinul neroditor, cădem înaintea ta plângând, Sfântă Parascheva, și strigăm: miluiește-ne, ca dimpreună cu tine să cântăm lui Dumnezeu cântarea de mântuire: Aliluia!

Icos 5:

Cine nu te va ferici pe tine, Cuvioasă, că te-ai învrednicit a potoli prin nevoințele tale zburdălnicia trupului și a dobândi mântuirea sufletească cu cinstea cea neluată de mâini omenești a cereștii măriri? Sau cine nu te va ferici că ai străbătut prin viteazul tău cuget împletiturile vicleanului cele amăgitoare, și l-ai rușinat? Pentru aceasta, primește următoarea cântare:

Bucură-te, turnul biruinței;
Bucură-te, ușa mântuirii;
Bucură-te, pavăza credinței;
Bucură-te, lăcașul statorniciei;
Bucură-te, chipul bunătăților;
Bucură-te, apărarea cinstitei cruci;
Bucură-te, închinătoarea ei vrednică;
Bucură-te, că prin al ei ajutor ai fost izbânditoare;
Bucură-te, că printr-însa te-ai făcut lui Hristos următoare;
Bucură-te, a biruinței frumoasă stâlpare;
Bucură-te, învingătoare a stăpânirii iadului;
Bucură-te, moștenitoarea cereștii măriri;
Bucură-te, Sfântă Parascheva, mult folositoare!

Condac 6:

Dar cum vom cânta mai cu vrednicie sau cu ce cuvinte vom lăuda mărirea faptelor tale, noi nevrednicii? Căci nici fap­tele, nici credința nu ne apropie de preacinstitele tale lucrări; dar mărturisind slăbiciunea noastră, ne rugăm ție a ne ajuta și a mijloci către Dumnezeu să primească cântarea: Aliluia!

Icos 6:

Ne-au cuprins acum dureri de negrăit, nici un ajutor omenesc de la nimeni nu așteptăm, toți ne-au părăsit deodată, până și plăcerile ce odinioară ne desfătau acum se luptă cu noi; vai de ticăloșia noastră, nu avem altă nădejde decât mila lui Dumnezeu și al tău ajutor sfânt. Pentru aceasta, ne rugăm ție a ne ajuta, vindecându-ne, ca să cântăm ție:

Bucură-te, leacul durerii;
Bucură-te, mâna vindecării;
Bucură-te, casa ocrotirii;
Bucură-te, raza mângâierii;
Bucură-te, cortul îndestulării;
Bucură-te, rourarea fierbințelii;
Bucură-te, mântuirea de boli;
Bucură-te, scăparea celor înspăimântați;
Bucură-te, izgonitoarea pagubelor;
Bucură-te, privighetoare neadormită;
Bucură-te, stea luminoasă;
Bucură-te, scară izbăvitoare;
Bucură-te, Sfântă Parascheva, mult folositoare!

Condac 7:

Doamne, cercetează și vindecă pe robii Tăi cei cuprinși de durere, zice Preacuvioasa, rugându-se neîncetat, că nu au reazem, nici mângâiere. Iar zilele grele sunt, și pentru că ne-am mântuit, să ne bucurăm și să cădem la Dum­nezeu, pocăindu-ne și cântând: Aliluia!

Icos 7:

Nelegiuirile noastre, mulțimea strâmbătăților pe care le-am pricinuit aproapelui nostru, astăzi ne osândesc și nu știm ce vom răspunde mergând la judecată, unde toți ne prigonesc, toți se ridică asupra noastră să ne împileze; tu însă, o, preabună Maică, care asculți mărturisirea noastră, mijlocește către Domnul să prefacă starea osândirii noastre în bunătăți, scoțând din inimile vrăjmașilor noștri toată urâciunea și te vom preamări cu laude ca acestea:

Bucură-te, mijlocitoarea celor greșiți;

Bucură-te, folositoarea celor asupriți;
Bucură-te, îndreptătoarea judecătorilor răi;
Bucură-te, scăparea celor judecați și osândiți;
Bucură-te, contenire a patimilor;
Bucură-te, nesprijinitoarea celor ce caută numai folosul lor;
Bucură-te, neizbândire a mijlocitorilor celor vicleni;
Bucură-te, domolire a celor puternici;
Bucură-te, înlesnire a slăbănogilor;
Bucură-te, stârpitoare a răutăților;
Bucură-te, izvorâtoare a milostivirii;
Bucură-te, Sfântă Parascheva, mult folositoare!

Condac 8:

Acestea grăind, ne liniștim, ne veselim și ne bucurăm; saltă sufletele noastre că nu-și vor râde de noi vrăjmașii noștri. Nu ne va părăsi Dumnezeul nostru până la sfârșit, pentru rugăciunile tale, Preacuvioasă, ci trimițând mila Lui asupra poporului, precum este obișnuit, și noi, nevrednicii, ne vom împărtăși cu el de ale Sale bunătăți, cu care dim­preună vom cânta lui Dumnezeu: Aliluia!

Icos 8:

La toți vom spune minunile tale, în glas vom cânta prăznuirea ta, după datoria obștii care ți-aduce spre mulțumire: mărire laudei tale, mărire îndelung-răbdării cu care te-ai încununat, nevoindu-te prin credință, mărire faptei celei cu statornicie urmată după pilda Iubitorului de oameni; pentru acestea, grăim către tine:

Bucură-te, mireasă duhovnicească;
Bucură-te, cununa adevărului;
Bucură-te, toiagul biruinței;
Bucură-te, mărirea monahilor;
Bucură-te, povățuitoare a obștii;
Bucură-te, cinstitoare a cuvioaselor;
Bucură-te, păzitoare a sihaștrilor;
Bucură-te, pomenitoare a veacurilor;
Bucură-te, propovăduitoare a dreptei credințe;
Bucură-te, surpătoare a eresurilor;
Bucură-te, dobândire a slavei dumnezeiești;
Bucură-te, următoare a Cuvântului ceresc;
Bucură-te, Sfântă Parascheva, mult folositoare!

Condac 9:

Pe sfânta folositoare a celor ce sunt întru nevoi, toți cu bucurie să o lăudăm, pe cinstita Parascheva, că aceasta viață nestricăcioasă a luat în veci; pentru aceasta mărire a aflat și darul de minuni, cu porunca lui Dumnezeu, cântând: Aliluia!

Icos 9:

Rău-cugetătorii, prin tine mustrați fiind, se înspăimântă văzând slava lui Dumnezeu, cea gătită omului depărtat de păcate, în tine luminând, văzând taina cea necuprinsă a chipului măririi, asupra ta, Cuvioasă, că astăzi strălucește aducând credincioșilor daruri de vindecări; pentru aceasta, ei s-au rușinat, pocăindu-se și noi ne-am veselit, cântându-ți ție:

Bucură-te, izbăvitoarea noastră;
Bucură-te, povățuitoare;
Bucură-te, îndreptătoare;
Bucură-te, izgonitoare de rele;
Bucură-te, otrăvitoarea jivinelor;
Bucură-te, stârpitoarea insectelor;
Bucură-te, ferirea de năluciri;
Bucură-te, risipitoarea de grindină;
Bucură-te, aducătoarea de ploi mănoase;
Bucură-te, îmbelșugătoarea de roade bune;
Bucură-te, veselitoarea plugarilor;
Bucură-te, Sfântă Parascheva, mult folositoare!

Condac 10:

Niciodată nu vom înceta a vesti minunile tale, Preacuvioasă, că de n-ai fi stat tu, rugându-te pentru țara aceasta pe care o păzești cu preacuratele tale moaște, cine ne-ar fi izbăvit din atâtea primejdii, sau cine ne-ar fi ușurat de bolile care au venit asupra noastră, pentru păcatele noastre cele multe? Deci dimpreună cu tine cântăm lui Dumnezeu: Aliluia!

Icos 10:

Zidurile casei părinților tăi n-au fost puternice, nici îndestulătoare pentru a te opri de la mărimea hotărârii ce ai luat, fă­găduindu-te a îmbrățișa viață monahicească; pentru aceasta și depărtându-te de toată dezmierdarea și plăcerile lumești, haina cea scumpă cu a cerșetorului, venind de la biserică, ai schimbat-o, părăsindu-ți părinții ce te certau cu mustrări de la asemenea plecare. Deci cu smerenie dobândind cele preaînalte, de la toți auzi:

Bucură-te, trandafir neatins de viermele trufiei;

Bucură-te, crin răsădit în grădina de sus;
Bucură-te, patul nevinovăției;
Bucură-te, scaunul domniilor;
Bucură-te, sceptrul celor ce conduc;
Bucură-te, ocrotitoare neobosită;
Bucură-te, apărătoare neînfruntată;
Bucură-te, mustrătoare a celor ce ne ispitesc;
Bucură-te, cinstitoare a celor ce ne miluiesc;
Bucură-te, întăritoare a celor ce ne slujesc;
Bucură-te, luminătoare a celor ce ne mângâie;
Bucură-te, împreună-lucrătoare cu cei ce ne hrănesc;
Bucură-te, Sfântă Parascheva, mult folositoare!

Condac 11:

Suntem plini de păcate, Îndurate Doamne, și greu se luptă sufletele noastre gândind la judecată, căci ce vom face noi păcătoșii, năpădindu-ne deodată neprevăzutul sfârșit? Milă cerem, Doamne, milă Hristoase al nostru, căci nu avem chip de îndreptare; nu trece cu vederea rugăciunile noastre și pocăința, care în tot ceasul după păcate ne-a cuprins și primește ca pe o chezășie a bunei noastre voințe și a temerii de Tine, rugăciunea aceasta, pe lângă care Ți-aducem mijlocitoare și pe Maica noastră Parascheva, cântând cu dânsa dimpreună: Aliluia!

Icos 11:

Mulți păcătoși mai înainte de noi și-au dobândit mântuirea umilindu-se. Cum, dar, noi ne vom depărta de această nă­dejde? Către tine însă năzuim, Preacuvioasă Maică, și nu vom fi rușinați, nedepărtându-te de noi ca de păcătosul acela care lângă tine a fost înmormântat fără a i se cunoaște nevrednicia sa și pentru care ai cerut prin vedenie să i se mute trupul cel stricat de lângă moaștele tale. Deci ne rugăm, primește rugăciunile și lacrimile noastre, mijlocind iertarea păcatelor noastre pentru că îți cântăm:

Bucură-te, smerenie înaltă;
Bucură-te, fecioară neîntinată;
Bucură-te, comoară nedeșertată;
Bucură-te, maică prealăudată;
Bucură-te, mântuirea cea smerită;
Bucură-te, lauda celor cinstiți;
Bucură-te, mângâierea celor nenorociți;
Bucură-te, povățuitoarea celor rătăciți;
Bucură-te, buna mea sfătuitoare;
Bucură-te, preablândă îndreptătoare;
Bucură-te, a sufletelor veselitoare;
Bucură-te, grabnică ajutătoare;
Bucură-te, Sfântă Parascheva, mult folositoare!

Condac 12:

Nespusă este mângâierea noastră, privindu-te, cu noi petrecând, ca un dar al lui Dumnezeu trimis țării acesteia; că de ce boli am fost cuprinși și nu ne-ai vindecat; în care întristări și nu ne-ai bucurat; de câte ori lipsiți, prigoniți și în războaie și tu ne-ai ajutat nouă, în totul plinind cuvântul Mântuitorului din Evanghelia Sa! Pentru aceasta, cu sme­renie dobândind dreapta cea preaînaltă la scaunul măririi, îți cântăm ție: Bucură-te! și lui Dumnezeu lauda cea ce­rească: Aliluia!

Icos 12:

Izbăvește-ne pe noi, Maică, de lăcuste, de gândaci și de toată răutatea; izbăvește-ne pe noi, Maică, de foc, de grin­dină și de fulger; izbăvește-ne pe noi, Maică, de chinul cel de veci și de ceasul osândirii și ne învrednicește a dobândi prin rugăciunile tale starea de-a dreapta în ziua judecății, prin mântuirea sufletelor noastre, ocrotindu-ne și hrănindu-ne în pace până la răsuflarea cea mai de pe urmă, ca să-ți cântăm:

Bucură-te, alăută duhovnicească;
Bucură-te, trâmbiță apostolească;
Bucură-te, făclie luminoasă;
Bucură-te, rază cerească;
Bucură-te, nădejdea oamenilor;
Bucură-te, izgonirea demonilor;
Bucură-te, tămăduirea rănilor;
Bucură-te, feritoarea de răutăți;
Bucură-te, aducătoarea de bunătăți;
Bucură-te, izbăvitoarea lui Vasile Voievod și a altor miluitori;
Bucură-te, sprijinitoarea și a mea, a smeritului păcătos;
Bucură-te, Sfântă Parascheva, mult folositoare!

Condac 13:

Ne închinăm lui Dumnezeu și cinstim sfintele tale moaște, Cuvioasă Maică Parascheva, propovăduind cu mărire și cântări toate minunile tale pe care prin darul lui Dumnezeu și pentru a noastră mântuire le-am dobândit; bine primită fă rugăciunea noastră, sfântă, și grăbește totdeauna a ne ajuta ca să cântăm cu bucurie faptele tale și slava lui Dumnezeu: Aliluia! (Acest Condac se zice de trei ori).

Apoi se zice iarăși Icosul întâi: Îngerii din cer cu laude... și Condacul întâi: Preacuvioasei noastre Maici...

Rugăciune către Sfinta Cuvioasă Parascheva

Doamne Dumnezeul nostru, Tu, Cel ce ai zis și s-a făcut toată făptura, nu întoarce fața Ta de la noi păcătoșii, ca să nu vină asupră-ne mânia cea groaznică și înfricoșătoare a durerilor, care este rodul păcatelor noastre, ce în toată ziua, nenumărate, cu nesocotință le săvârșim. Noi suntem păcătoși, netrebnici și plini de răutate; iar Tu ești izvorul vieții și al milostivirii. Nu ne lăsa, Doamne! Nu trece rugăciunea noastră, a păcătoșilor, nici ne răsplăti nouă după nelegiuirile noastre, ci pentru că nu suntem vrednici a câștiga milostivirea prin sârguința cea de toate zilele, dă­ruiește-ne-o Tu ca un îndurat mult-Milostiv.

Doamne, pentru rugăciunile Cuvioasei Maicii noastre Parascheva, dăruiește-ne nouă sănătate și viață ferită de toată răutatea și ne întărește cu Duhul Tău cel stăpânitor, ca din adâncul inimilor, cu bucurie să slăvim preasfânt numele Tău în veci. Amin.

Viata Sfintei Parascheva

Potrivit cazaniei pentru ziua de 14 octombrie, intitulata "invatatura de viata Prea Cuvioasei Maicii noastre Parascheva", din Cartea romaneasca de invatatura la duminicele peste an si la praznice imparatesti si la sfinti mari, cel dintai cuvant de invatatura despre viata Prea Cuvioasei Parascheva tiparit in limba romana in Moldova, prin osardia Mitropolitului Varlaam (Iasi, 1643), intocmit dupa un manuscris-prototip, grecesc sau slavon, "aceasta sfanta si preacuvioasa fecioara Parascheva era de mosie din Epivat, nascuta din parinti credinciosi si crestini buni intru toata viata sa cu milostenie si cu fapte bune lui Dumnezeu ingaduia".

Sfanta avea si un frate pe care parintii l-au trimis "la carte". Acesta a parasit parintii si lumea, s-a calugarit luand numele de Eftimie "si pentru multe a lui bunatati fu pus arhiereu si pastor la scaunul ce se chema Madite", iar sfanta in casa parintilor ei petrecea.

La varsta de 10 ani, fiind ea intr-o "biserica a Precistei", auzi cuvantul evanghelic: "Cine va vrea sa vie dupa Mine sa se lepede de sine, sa-si ia crucea sa si sa vie dupa Mine". De acest cuvant ca de o sageata fu ranita la inima.

Iesind din Biserica, a impartit saracilor hainele si "podoabele fetesti". Desi a fost mustrata de parinti pentru aceasta fapta ea "de multe ori da saracilor vesmintele sale" si nu lua in seama mustrarea pa care i-o faceau parintii; "inima ei ardea cu focul Duhului Sfant".

Parasind "frumusetea acestei lumi", merse in "adancul pustiei", se darui postului si nedormirii si rugii. Nu avea de acolo "grija de pluguri, de boi, nici de cai, nici de vesminte si asternuturi, nici de mancari si de mese, nici de casa sau slujnice, ci numai de curatia sufletului si de raspuns judetului ce va sa fie".

Ea "pururea suspina si neparasit tanjea cum isi va infrumuseta sufletul, cum se va logodi pe sine Mirelui ceresc, lui Iisus Hristos, cum se va indulci de vederea Mirelui sau, de slava si de lumina si de bucuria cea fericita. De aceasta, ochii de lacrimi ii erau intunecati pururea".

Infruntand barbateste viclesugurile si mestesugurile diavolesti, s-a nevoit asupra firii sale infrumusetandu-si sufletul cu dumnezeiestile invataturi ale Mantuitorului.

Dupa ce a petrecut in pustie mai multi ani, intr-o noapte un inger i-a spus: "Sa lasi pustia si la mosia ta sa te intorci ca acolo ti se cade sa lasi trupul pamantului si sa treci din aceasta lume catre Dumnezeu pe Care L-ai iubit".

Daca a avut aceasta vedenie, sfanta "fara de voie lasa pustia si se intoarse in lume si la Tarigrad veni. Si mereu in biserica Precistei ce este in Vlaherna si catra icoana Sfintiei Sale cazu si cu lacrimi se ruga asa si zicea: "N-am alta nadejde, n-am alt acoperamant, Tu-mi fii indreptatoare, tu-mi fii folositoare. Ca pana am umblat in pustie pe tine te-am avut ajutor, iar acum, daca m-au intors in lume, indrepteaza-ma pana la sfarsitul vietii mele ca alta nadejde nu am".

"Asa cu tot sufletul se ruga si la mosia sa se duse. Si acolo nu multa vreme petrecu. Truda catra truda si durere catra durere adauga cu post si cu nedormite pe sine se infrumuseta, cu lacrimi pamantul uda si asa se ruga: "Doamne, lisuse Hristoase, cauta din locasul Tau cel sfant; am lasat toate si dupa Tine am calatorit in toata viata mea. Si acum, indura-te Doamne, spune ingerului bland sa ia cu pace sufletul meu. Si-si dadu luminat sufletul in mana lui Dumnezeu si nimanui nu spuse de unde a fost si cine este".

"Dumnezeu vrand sa proslaveasca pe roaba Sa, ce tocmai?" Murind un corabier, trupul sau a fost aruncat in mare. Valurile scotandu-l la mal, "un sihastru ce petrecea in acel loc ruga pe niste crestini de luara acel trup" si sapand o groapa pentru inhumarea acestuia "aflara trupul Prea Cuvioasei Parascheva neputred si plin de mireasma", alaturi de care au inmormantat trupul cel rau mirositor al corabierului.

Unul dintre oamenii care sapasera groapa, anume Gheorghe, vazu noaptea, in vis, "o imparateasa pe un scaun luminat sezand si multime de ingeri in jurul ei. Unul dintre ei ii lua de mana, il ridica si-i zise: Gheorghe pentru ce n-ati socotit trupul Sfintei Parascheva? Ce l-ati uitat asa? Nu stiti ca Dumnezeu a iubit frumusetea ei si a vrut sa o proslaveasca pe pamant?"

Iar imparateasa aceea minunata ii spuse: "De sarg sa luati trupul meu, in loc de cinste sa-l puneti. Mosia mea este Epivat, unde locuiti voi acum". Aceeasi vedenie a avut-o si o femeie, ce se chema Eftimia, intr-acelasi chip si intr-aceeasi noapte si a doua zi amandoi intr-un chip spusera tuturor.

Acestea daca auzira toti cu bucurie si cu osardie cursara (alergara), cu lumini si cu tamaie si cu mare cinste o luara si in biserica "Sfintilor Apostoli" o pusera. Si acolo multe si minunate semne facea intru cinstirea Sfintei Treimi.

In toate partile invecinate localitatii Epivat s-a raspandit vestea despre minunile Prea Cuvioasei Parascheva. Multi bolnavi se vindecau prin rugaciuni, in preajma moastelor ei. Se spune ca locuitorii dreptcredinciosi din Epivat, cinstind memoria Prea Cuvioasei, au zidit chiar pe locul unde au trait parintii ei si unde ea insasi a vazut lumina, o biserica.

Patriarhul Eftimie al Tarnovei, in scrierea sa despre Prea Cuvioasa Parascheva, a redat ceea ce aflase el probabil din viata sfintei scrisa de diaconul Vasilisc si ceea ce pastrase traditia despre acest vlastar slavit al Bisericii.

In aceasta scriere, patriarhul, ca si Varlaam mai tarziu, s-a oprit la cateva generalitati referitoare la viata Prea Cuvioasei, fara a preciza tara sau regiunea geografica in care s-a nascut si nici timpul cand a trait ea. Se mentioneaza doar ca ea s-a nascut in Epivat, dar nu se dau nici un fel de relatii de ordin geografic privind regiunea in care se afla localitatea.

Toponimul epivat, adica loc inalt, deriva de la grecescul a urca, a se inalta. Deci aceasta localitate, cu numele Epivat, era situata intr-o zona geografica mai inalta, in comparatie cu nivelul marii si al litoralului. Studiindu-se critic viata Prea Cuvioasei Parascheva, scrisa de Patriarhul Eftimie si cea scrisa de Matei al Mirelor s-a ajuns la concluzia ca istorica localitate Epivat era situata unde se afla acum asezarea Boiados (toponim turcesc), pe tarmul Marii de Marmara, subprefectura Silivriei in Tracia.

Pe harta Peninsulei Balcanice, Silivria (Silimbria) este plasata pe malui Propontidei (Marea de Marmara), la sud-est de Constantinopol. Regiunea in care se afla Silivria se numea Trada, toponim care negresit aminteste de vechii locuitori traci ai acesteia.

In orasele si satele situate, indeosebi, pe tarmurile marilor de Marmara si Neagra locuiau numerosi greci, alaturi de vlahi, populatie de origine traca. Intre timp vor fi patruns in aceasta regiune si locuitori de origine slavo-bulgara.

Patriarhul Eftimie, in scrierea despre Sfanta Parascheva, nu se refera nici intr-un fel la originea ei etnica. In viziunea fericitului patriarh, sfanta era un vlastar al Ortodoxiei, o fiica vrednica a Bisericii Ortodoxe.

Dar lipsa precizarilor asupra locului si timpului unde s-a nascut, a lasat loc ipotezelor.

Pornind de la un panegiric cu privire la viata si stradaniile Patriarhului Mihail Cerularie al Constantinopolului (1043-1059), scris de Mihail Psellos, contemporanul acestuia, in care sunt cuvinte de lauda referitoare la Episcopul Eftimie (fratele Prea Cuvioasei Parascheva) din scaunul Maditelor (contemporan al patriarhului), s-a formulat concluzia potrivit careia Sfanta Parascheva a trait in prima jumatate a secolului al XI-lea.

Dupa o suta de ani diaconul Vasilisc, aducand la indeplinire dispozitia Patriarhului Nicolae al IV-lea Muzelon a scris viata ei, pe care vor fi folosit-o si alti aghiografi, iar dupa mai bine de doua secole a folosit-o Patriarhul Eftimie ca izvor documentar al scrierii sale despre Sfanta Parascheva.


Sursa - http://www.crestinortodox.ro/sfinti/viata-sfintei-parascheva-73063.html